Categorii
Piața internă

Toamna le plângem de milă viticultorilor

În fiecare an, la început de toamnă, în presa din România, li se plânge de milă viticultorilor. Se prezintă situații în care, pentru sume care pleacă de la 100 de lei pe zi, nu se găsesc zilieri pentru culesul viilor. Invariabil, se aduc în discuție beneficiarii venitului minim pentru care oamenii preferă să stea degeaba și să nu muncească. Puși în fața acestor informații, cititorii fac calcule sumare și trag concluzia că asistații sociali nu vor să muncească pentru 2000 de lei pe lună, preferând să trăiască pe picior mare din venitul minim garantat. Adevărul nu este așa de simplu, deoarece costul lor de oportunitate nu este luat în calcul, dar cu o legislație mai prietenoasă asistații sociali ar putea fi atrași spre activitățile sezoniere.

Toamna le plângem de milă viticultorilor care nu găsesc forță de muncă sezonieră. În fiecare an, la început de toamnă,  presa din România declanșează o campanie de demonizare a asistaților sociali care refuză oportunitatea de a munci sezonier. An după an, asistăm la campanii în care viticultorii se plâng că li se strică strugurii în vie pentru că nu vor să vină oamenii la cules, deși le oferă plăți care pornesc de la 100 de lei pe zi.

Există o soluție economică simplă la această problemă, creșterea plății zilnice, până la punctul în care devine atractivă pentru culegători, dar aceasta nu pare să fie la îndemâna viticultorilor. Oricum, venitul de 100 de lei pe zi este unul teoretic care depinde și de cantitatea culeasă. Frecvent, norma zilnică este nerealistă și în realitate zilierii nu obțin sumele ofertate. 

Sezonalitatea procesului complică găsirea de culegători

Una dintre principalele probleme ale culesului de struguri este sezonalitatea procesului. Culesul presupune ca indivizii să abandoneze alte activități casnice și să petreacă 1-2 săptămâni într-o vie. Chiar și în anii viticoli buni culegătorii nu pot spera la mai mult de 1-2 săptămâni de activitate. Beneficiarii venitului minim ar trebui să fie dispuși să renunțe la un venit sigur pentru salariul aferent unei perioade de 1-2 săptămâni. Chiar dacă veniturile pentru culesul viei ar fi tentante, simpla înscriere a asistaților sociali în registrul zilierilor i-ar face să-și piardă veniturile mai sigure, pe care le-ar încasa o perioadă mai mare de timp.

De asemenea, marea majoritate a zilierilor potențiali practică agricultura de subzistență și implicarea în activități viticole i-ar forța să-și abandoneze propriile culturi în perioada recoltelor, fapt care le-ar compromite rezervele alimentare pentru iarnă. Practic, dacă luăm în calcul venitul minim garantat și necesitatea culegerii propriilor recolte ne dăm seama că, pentru asistații sociali, există costuri de oportunitate mari care fac ofertele viticultorilor total neatractive.

Eroarea presei izvorăște din ideea preconcepută că asistații sociali nu fac decât să-și aștepte venitul minim garantat. În realitate ei sunt angrenați în diferite activități prin care își asigură subzistența. În imaginarul colectiv, alimentat de presa din România, beneficiarii venitului garantat preferă să lenevească cu acești bani. Realitatea este însă diferită. Mulți beneficiari au venituri de subzistență și sunt obligați să cultive produse agricole și să crească animale pentru a supraviețui. Ocazional, aceștia prestează activități ziliere la negru.

Cum ar putea fi atrași beneficiarii venitului minim?

Beneficiarii de venituri minime garantate ar putea fi atrași ca zilieri dacă ar exista condiții legale mai favorabile. Dintre măsurile care ar putea duce la rezolvarea problemei anuale a viticultorilor, menționăm:

  • schimbarea legislației pentru a le permite asistaților sociali, care lucrează zilieri, să-și păstreze venitul minim garantat;
  • coordonarea între viticultori, agricultori și pomicultori pentru a crea un program agricol coordonat; Echipele de culegători ar putea să aibă un program coordonat care să acopere o paret mare din an. De exemplu, echipele de culegători ar putea ca după culesul viilor să participe la culesul de mere etc. Realizarea unui astfel de program ar deschide calea spre realizarea unor firme specializate în acoperirea lucrărilor sezoniere. Aceste firme le-ar putea apăra interesele culegătorilor și ar putea fi dotate cu rulote pentru cazarea lor.

Toamna le plângem de milă viticultorilor

În fiecare toamnă, în presă apa nenumărate articole în care viticultorii sunt compătimiți. De fiecare dată, se creionează povești dezechilibrate. Viticultorii sunt mereu gata să plătească salarii mari și să se scarifice, dar punctul de vedere al culegătorilor lipsește. De multe ori, condițiile nu sunt chiar așa cum sunt prezentate. Viticultorii ar avea soluții pentru a scăpta de această problemă. Și, dacă acestea nu funcționează, ar putea să încerce să-și automatizeze activitatea. Scăderea dependenței de culegătorii sezonieri ne va scuti de această melodramă anuală.

De Gabriel

Sunt un economist care scrie pe platforma Inițiativa Privată în timpul liber. Nu sunt infailibil și continui să învăț din greșelile care abundă în articolele mele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *