Fără automatizare microfermele nu au viitor pentru că forța de muncă va fi tot mai dificil de găsit. Vedem frecvent titluri de articole în presă prin care suntem informați că un fermier, viticultor, pomicultor etc. este disperat că nu găsește forță de muncă pentru lucrările sezoniere. Din aceleași articole aflăm că oamenii nu mai sunt dispuși să lucreze nici măcar pentru 150 -200 de lei pe zi. Unii fermieri se plâng și de faptul că zilierii solicită masă și program de 8h. Desigur, în articolele respective nu se specifică faptul că sumele respective depind de volumul cules. Acestea sunt valori maximale potențiale. Ele pot fi obținute doar în cazul atingerii unor randamente supraomenești.
Eliminarea venitului minim garantat nu rezolvă problema
Lipsa de viziune a fermierilor este completată de cea a politicienilor. Aceștia, puși în fața crizei forței de muncă, ajung la concluzia că oamenii sunt leneși. În plus, programele de asistență socială de tipul venitului minim descurajează munca. Cei 200-300 de lei pe lună, pentru care trebuie prestate și ore de muncă în folosul comunității sunt problema. Faptul că venitul minim este egal cu suma pe care se spune că un zilier o cere într-o zi nu îi face să-și reconsidere viziunea. Este greu de înțeles cum ar fi ajutați agricultorii de eliminarea venitului minim garantat. Nu este un mare secret faptul că marea majoritate a zilierilor din România muncesc la negru.
Este clar că prin eliminarea venitului minim garantat, de care în luna august a anului curent beneficiau 156.944 de locuitori, nu poate fi rezolvată problema găsirii forței de muncă. Eliminarea acestui ajutor social nu va facilita întâlnirea dintre cererea și oferta de forță de muncă. Unii dintre beneficiari sunt prea în vârstă pentru a fi reîncadrați în populația activă și mulți alții nu sunt dispuși la relocare. În cel mai bun scenariu, piața forței de muncă ar câștiga câteva zeci de mii de angajați, dar această valoare nu este suficientă pentru a rezolva problemele structurale din agricultură sau industrie.
Una dintre problemele micilor patroni este legată de faptul că beneficiarii venitului garantat nu sunt dispuși să muncească pentru salariul minim din România. Pur și simplu, aceștia preferă să combine venitul minim garantat, agricultura de subzistență și munca la negru pentru că acest mixt le oferă perspectiva câștigării unui venit mai mare decât cel aferent unui salariu de bază.
Structura socială din sate s-a schimbat în profunzime
În realitate, problema microfermelor din România nu este legată de costul forței de muncă ci este una care privește structura socială a satelor. Și în urmă cu 20-30 de ani fermele mici erau ineficiente economic, chiar dacă forța de muncă era relativ multă și ieftină. Familiile din mediul rural erau formate din trei sau patru generații apte și acestea activau fără să fie remunerate. Astăzi satele românești sunt îmbătrânite. Pe fondul scăderii natalității și a creșterii vârstei la care familiile au primul copil, într-o fermă mică mai găsești doar una, maxim două generații implicate. Familiile în care există mai mult de un copil sunt excepții. În consecință, administrarea profitabilă a unei culturi nu se poate baza exclusiv pe munca membrilor familiei.
O consecință directă a schimbării structurale a familiei în mediul rural este că aproape a dispărut claca. Chiar dacă mai auzim povești despre clacă aceasta a devenit ceva extrem de rar. Acum trocul de forță de muncă, pentru a acoperi vârfurile din sezon, nu mai este posibil. Fermele mici sunt obligate să se adapteze la reaitatea contemporană pentru că altfel vom asista la falimentarea lor.
Fără automatizare microfermele nu au viitor
Proprietarii microfermelor se plâng că nu găsesc forță de muncă și mulți solicită intervenția statului pentru rezolvarea problemei. Însă această problemă nu poate să fie rezolvată prin intervenționismul statului. Fermierii ar trebui să adopte soluțiile oferite de piață, adică să-și automatizeze fermele. Dacă nu sunt dispuși să investească vor fi eliminați de piață. Sporul natural al României nu poate fi îmbunătățit peste noapte. În plus, nu există mijloace legale prin care indivizii să fie convinși să lucreze în schimbul unor venituri mici.
Găsirea unor surse inepuizabile de forță de muncă este improbabilă. Singura soluție viabilă pentru proprietarii de microferme constă în automatizarea proceselor de producție. Utilizarea de roboți și de echipamente performante ar permite reducera necesarului de angajați. În plus, ar facilita creșterea productivității.
Observație: Toamna aceasta jelania publică a viticultorilor a fost o idee mai reținută. Criza economică începe să-și spună cuvântul și foamea a forțat culegătorii să accepte remunerații mai scăzute.
