Furnizorii de gaz metan părăsesc piața în ritm accelerat. Într-o perioadă de doar un an de zile numărul furnizorilor s-a redus de la 80 la 20 de firme. Dacă am analiza superficial aceste cifre, am putea fi tentați să concluzionăm că situația reflectă o scădere a concurenței.
În realitate, situația nu este chiar așa. Piața gazelor naturale a fost liberalizată anul trecut și până atunci acesta era mai degrabă o sumă de monopoluri. În nici un caz nu se poate afirma că aceasta funcționa precum o piață liberă, concurențială. Prețurile erau reglementate și clienții captivi, evident situația nu se asemăna cu una specifică piețelor libere. Și nici măcar după liberalizare nu s-au înregistrat schimbări spectaculoase.
Din cei 80 de furnizori, câteva zeci erau firme mici, dependente de clienții din localitățile în care activau. De multe ori, baza de clienți a unei firme de genul acesta era formată din câteva mii de gospodării. O firmă mică va încerca mereu să maximizeze profitul per client și acest lucru este valabil și pentru piața gazului metan.
De ce nu era liberă piața?
Până acum un an, fiecare furnizor controla o piață locală și acționa pea ea ca o firmă de monopol. Pe toate aceste piețe se practicau prețuri reglementate și clienții erau captivi, deci asigurarea marjelor de profit era relativ facilă. Anul trecut, piața s-a deschis și clienții au avut posibilitatea să migreze spre alți furnizori. Mutarea se putea realiza în anumite condiții. De exemplu, un client nu putea să se mute la o firmă care nu avea un punct de lucru la o distanță de cel mult 50 km. În plus, foarte mulți clienți încă nu aveau deschidere spre utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, deci mutarea la un furnizor dintr-un alt oraș era problematică.
Rezistența clienților la migrare a îngreunat procesul de liberalizare pe această piață. Furnizorii mici aveau prețuri duble sau triple față de ofertele de pe piața concurențială, fapt care le permitea să aibă randamente medii superioare față de concurenții mari.
Criza energetică a accelerat liberalizarea pieței
Concentrarea pieței și retragerea furnizorilor de gaz era un proces inevitabil. Acesta ar fi avut loc și în lipsa crizei energetice din această iarnă, doar că ar fi durat o perioadă mai îndelungată.
Clienții pro-activi au început să părăsească micii furnizori de gaz metan încă din primul moment în care au avut posibilitatea. Aceștia nu au fost motivați doar de diferențele de preț, ci și de mici avantaje precum servicii de mentenanță, accesul la platforme electronice pentru plăți etc.
Criza energetică a accelerat „dezastrul” de pe piața gazului metan. Explozia costurilor de aprovizionare la gazul metan a evidențiat rapid faptul că micii jucători sunt irelevanți pe piață. Aceștia nu au capacitatea să achiziționeze cantități mari de gaz și, în consecință, nu pot oferi prețuri competitive. Incapabili să se aprovizioneze, unii furnizori au crescut prețurile pentru un MWh chiar și de 10 ori.
Aceste majorări au fost elementul decisiv în determinarea migrării clienților persoane fizice. Solicitările de schimbare a furnizorului au explodat în luna octombrie și au împins rapid micii furnizori în zona falimentului.
Volumul este important pe piața gazului metan
Migrarea clienților spre firmele cu oferte competitive, a împins micii furnizori într-o ecuație complicată. Aceștia nu au găsit soluții pentru cele trei variabile ale ecuației: costuri mari de aprovizionare, pierdere accelerată clienți și niveluri prețuri de vânzare. Pentru cei mai mulți, singura soluție la îndemână a fost părăsirea pieței.
Pentru furnizorii mai mari, situația este diferită. Piața este una de volum și micii jucători nu au puterea să negocieze prețuri bune de aprovizionare. Companiile mari au acces la capital și posibilitatea să achiziționeze anticipat cantități semnificative de gaz metan. Achiziționarea de gaz în condiții mai avantajoase le permite acestora să ofere prețuri mai competitive. În plus, acestea au un număr ridicat de clienți și pot folosi un model de vânzare cu marje medii de profit mai scăzute.
Furnizorii de gaz metan părăsesc piața
Ieșirea de pe piață a micilor furnizori nu este în mod obligatoriu un semn rău. Realist vorbind, aceste firme nu și-au dovedit niciodată viabilitatea pe piața concurențială. Ele au beneficiat de poziții de monopol, care le-au permis să maximizeze profiturile medii. Deja, din momentul liberalizării pieței era evident că multe dintre acestea nu vor rezista în fața asaltului concurenței. Schimbarea condițiilor de piață nu a făcut decât să grăbească procesul de ieșire de pe piață.
Până anul trecut, în țară existau 80 de monopoluri pe piața gazului metan. Liberalizarea și schimbarea condițiilor de pe piață au dovedit că marea majoritate nu erau suficient de competitive.
