Haosul generat de e-factură putea fi evitat dacă statul român și ANAF ar fi gândit altfel implementarea acesteia. S-a preferat însă impunerea unui termen limită, de la care urcarea e-facturilor pe site-ul ANAF a devenit obligatorie. Ce s-a întâmplat era previzibil. Au urmat blocaje ale platformei și un val nesfârșit de critici în social media. Este de așteptat ca IMM-urile să întâmpine în continuare probleme. Probabil va fi nevoie de câteva luni sau chiar ani pentru ca sistemul să funcționeze în mod optim.
Marile firme implementează noile tehnologii etapizat
Statul român nu e prima și nici ultima entitate care modifică procedurile birocratice și tehnologia utilizată. Totuși, modul în care a decis să implementeze e-factura ne demonstrează că oficialii români nu se obosesc să analizeze modul în care se fac astfel de tranziții. Se preferă realizarea de modificări ample peste noapte, deși de fiecare dată acestea generează haos și blocarea sistemului.
Statul român putea lua exemplul marilor corporații din tehnologie. Acestea când își modifică produsele nu le impun din start tuturor clienților. Se preferă testarea pe grupuri și apoi, după ce se validează totul, noua tehnologie este scalată. Prin această strategie se evită expunerea clienților la probleme tehnice majore. Riscurile ca aceștia să fie îndepărtați de firmă scad ca urmare a acestei strategii. Nimic nu îi împiedică pe oficialii români să procedeze în mod similar.
Cum putea fi evitat haosul?
Statul român trebuia să încerce să determine firmele să se conformeze voluntar. Pentru a reuși acest lucru era suficient să le ofere antreprenorilor un mic avantaj. De exemplu, o reducere cu 1% a impozitului pentru o perioadă de un an ar fi putut să stimuleze destul de multe firme să adopte e-factura cu anticipație. De asemenea, toate firmele nou înființate ar fi putut fi obligate să implementeze din start acest tip de factură.
Autoritățile ar fi avut de câștigat pentru că aderarea etapizată a firmelor la sistem ar fi permis ajustarea acestuia și corectarea eventualelor probleme. După ce s-ar fi ajuns la o masă critică de 70-80% din totalul firmelor, Statul Român ar fi putut să le ceară și restul companiilor să adere. Avantajul ar fi fost că acestea nu ar mai fi avut motive să se plângă de decizia Guvernului. Ce argument să ai împotriva unui sistem, atunci când acesta este utilizat de marea majoritate a firmelor?
