Categorii
Piața externă

Munca remote poate forța dezvoltarea lumii a treia

Munca remote (de oriunde) se poate constitui într-o bază pentru dezvoltarea lumii a treia. Salariile relativ ridicate ale acestor angajați și know-how-ul lor tehnic le permite să acumuleze capital și să investească în afaceri cu potențial. Acești angajați ar putea fi exemple pentru elevii din țările lor și ar putea să se constituie într-un factor de antrenare al creșterii și dezvoltării economice.

Munca remote „de oriunde” (work from anywhere) poate să contribuie semnificativ la dezvoltarea lumii a treia. La scară istorică, statele lumii au trasee ale evoluției asemănătoare, de la statutul de economii agrare la cel de țări dezvoltate. Acestea au trecut printr-un proces de organizare a agriculturii, urmat de unul de dezvoltare a meșteșugurilor și apoi de capitalizare a industriei ușoare. Deci nu este deloc întâmplător faptul că, în procesul de dezvoltare al țărilor, una dintre primele industrii care s-a format a fost cea a textilelor. Acest lucru poate fi observat fie că vorbim de Anglia secolului XVIII sau de România post revoluționară. Explicația dezvoltării textilelor este legată de faptul că această industrie implică relativ puțin capital și permite realizarea rapidă a produselor.

În mod firesc, dezvoltarea țărilor din lumea a treia ar trebui să treacă prin etape similare, de capitalizare a agriculturii și industriilor ușoare. În acest punct apare și problema principală a ajutoarelor pentru lumea a treia. Organizațiile umanitare acordă cel mai adesea ajutoare care constau în produse de strictă necesitate, în speță alimente și îmbrăcăminte. Dar fix alimentele și îmbrăcămintea sunt produse ale industriilor ușor de capitalizat. Donarea unor cantități de îmbrăcăminte și hrană pune presiune pe oferta din aceste țări și determină o reducere a cererii pentru produsele realizate pe plan intern.  Vânzările mici pentru firmele locale determină reducerea profiturilor potențiale. Astfel este împiedicată acumularea de capital în industriile incipiente din țările lumii a treia. Ajutoarele internaționale ar avea mai mult efect în aceste comunități dacă ar fi direcționate spre asigurarea unor surse de apă potabilă sau pentru reducerea sărăciei energetice. Apa și energia ar deschide noi posibilități de dezvoltare pentru aceste țări.

Munca remote de oriunde (work from anywhere), care pentru moment nu este permisă de legislația românească deoarece aceasta prevede menționarea expresă a locului din care se prestează activitatea, ar putea oferi șanse de dezvoltare fără precedent țărilor din lumea a treia. Resurse umane de excepție există în toate țările din lume. Dacă specialiștii de vârf din lumea a III-a ar putea să lucreze din țările lor în schimbul unor salarii de top occidentale, aceștia ar avea posibilitatea să acumuleze capital, raportat la concetățenii lor, pe care să-l utilizeze pentru investiții în afaceri cu potențial de creștere.

De asemenea, fiind vorba de angajați de vârf, tehnici, aceștia ar putea investi în dezvoltarea tehnologică a zonei: de la panouri solare, centrale eoliene, dezvoltarea de surse de apă potabilă etc.  Investițiile în această direcție ar putea duce la reducerea sărăciei energetice și la asigurarea unor condiții bune de viață.

În plus, veniturile ridicate ale acestor salariați ar fi un exemplu și un factor de motivație pentru elevii din zonele respective. Aceștia ar putea vedea în educație șansa evadării din sărăcie. Pe termen mediu și lung, toată planeta ar fi mai câștigată pentru că ar crește potențialul de dezvoltare al resurselor umane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.