Categorii
Opinii

Statul are ocazia să reformeze loteria bonurilor fiscale

Loteria bonurilor fiscale a fost lansată la începutul anului 2015 cu scopul declarat de a stimula reducerea evaziunii fiscale și de a îmbunătăți nivelul de fiscalizare din comerț. De la bun început, ideea a fost implementată deficitar și efectele urmărite s-au lăsat așteptate. Loteria bonurilor fiscale a fost suspendată de către guvern pe perioada stării de urgență sau alertă, prin ordonanța nr. 153 din 2020. Anul 2020 a fost atât de complicat, încât au existat doar 4 extrageri, față de 14 în alți ani (12 lunare + 2 speciale, de Paști și de Crăciun).

Perioada de suspendare a acestei loterii anti-evaziune ar fi fost momentul ideal pentru reevaluarea și îmbunătățirea instrumentului. Dacă ni s-ar cere părerea am putea propune câteva modificări care au potențialul să îmbunătățească instrumentul, să contribuie la reducerea semnificativă a evaziunii și să determine reduceri ale costurilor operaționale pentru unele instituții publice.

În primul rând, credem că ar fi necesară reducerea valorii pragului superior al bonurilor câștigătoare. Poate că 999 de lei nu pare o sumă foarte mare, dar pentru un produs cu acest preț maximal TVA-ul de 19% reprezintă 159,50 de lei. O persoană cu venituri foarte mici probabil ar renunța la bonul fiscal pentru a economisi acești bani. Ideea că o persoană forțată de sărăcie să apeleze la evaziune ar putea păstra bonul pentru un premiu iluzoriu este cel mult ilară. Evident, loteria ar avea mai mult sens cu un prag de cel mult 3-400 lei, valori la care TVA-ul nu mai reprezintă la fel de mult pentru un client.

În al doilea rând, loteria ar trebui să facă pasul spre mileniul 3 și să se debirocratizeze. În momentul de față, cumpărătorii ar trebui să stocheze bonurile fiscale și, apoi, dacă au un bon câștigător să-l ducă la ANAF și să spere că nu există prea mulți câștigători. Pentru că, dacă există foarte multe bonuri câștigătoare înregistrate la ANAF, se mai organizează o extragere și premiul de 1 milion este împărțit la doar 100 de norocoși. Apoi, pentru extragerile speciale, oamenii ar trebui să păstreze bonurile pentru alte câteva luni.

Pentru a evita adunarea de bonuri în „dosare cu șină”, soluția cea mai la îndemână ar fi ca la loterie să se extragă doar bonurile la care pot fi identificați cumpărătorii. Mai precis, loteria ar trebui să se limiteze la a extrage numerele de bonuri la care se poate afla cine sunt clienții, deci strict achizițiile plătite cu cardul. Trecerea la casele de marcat electronice îi dă statului posibilitatea să creeze baze de date cu bonurile fiscale, să organizeze extrageri de bonuri câștigătoare și să afle, ulterior, de la băncile emitente ale cardurilor cine sunt titularii. Pentru o creștere a eficienței loteria ar putea fi orientată spre industriile cu nivel ridicat al evaziunii.

Loteria bonurilor fiscale nu este un instrument inerent rău, ea având potențialul să determine îmbunătățirea gradului de colectare fiscală și să contribuie la formarea unei mai bune discipline fiscale a populației. Dacă plafonul acesteia ar fi coborât pentru a le fi accesibilă celor cu venituri mici, mai dispuși să comită fapte de evaziune, și dacă s-ar limita la plata cu cardul, efectele ar fi cu siguranță mai puternice ca cele de acum. De ce credem asta? Pentru că utilizarea cardurilor în tranzacțiile mici ar determina oamenii să nu mai umble cu lichidități, fapt care ar duce la o reducere a probabilității utilizării de cash în achizițiile de bunuri mai valoroase. Ca bonus pentru instituțiile statului, o creștere semnificativă a utilizării acestor mijloace de plată ar duce și la scăderea cantității de cash aflată în circulație și ar duce la reducerea costurilor operaționale ale Băncii Naționale a României.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.