Subvențiile au amplificat problemele din turism prin faptul că au generat o cerere artificială nesustenabilă. În ultimele săptămâni, diverse articole din presă ne-au atenționat că în unele stațiuni de pe litoral cererea pentru servicii turistice s-a prăbușit. Unii s-au grăbit să acuze lăcomia patronilor din stațiuni precum Mamaia, care ar fi crescut prețurile cu nesimțire. Doar că, anul acesta, cererea este scăzută și la pensiunile montane, fapt care ne sugerează că problema nu este legată de lăcomia operatorilor din Mamaia. Cauza principală a scăderii pieței turistice este alta. În ultimii ani, statul a bonificat toți bugetarii cu tichete de vacanță și, prin această politică, a alimentat o cerere anormal de ridicată.
Inflația a erodat puterea de cumpărare a tichetelor de vacanță
Când plafonul voucherelor a fost stabilit la 1450 de lei, puteau fi acoperite costurile de cazare pentru două săptămâni de vacanță, în regim de trei stele. La momentul respectiv, pentru familiile formate din doi beneficiari, tichetele ajungeau chiar pentru o lună de cazare. Astăzi, cei 1450 de lei nu mai reprezintă la fel de mult. Prețurile de cazare au crescut semnificativ în ultimii ani și suma nu mai acoperă mai mult de două week-end-uri în regim de trei stele.
Scăderea numărului de turiști nu se explică doar prin calitatea precară a serviciilor oferite în stațiuni. În realitate, mulți turiști s-au obișnuit să-și achite cazările în stațiunile interne prin utilizarea de tichete și pe cele din locațiile externe cu ajutorul economiilor. Cum tichetele nu mai au o mare putere de cumpărare, turiștii interni și-au redus cererea. Aceștia au reacționat absolut normal la noile condiții de piață.
Creșterea prețurilor a redus puterea de cumpărare a tichetelor de vacanță
În termeni de valoare reală, tichetele de vacanță și-au pierdut o mare parte din puterea de cumpărare. Având în vedere că va dura ani de zile pentru ca rata inflației să fie pusă sub control, ne putem aștepta ca puterea de cumpărare a tichetelor să reprezinte tot mai puțin. Dacă nu am interpretat greșit trendul, la anul vom avea și mai puțini turiști pe plajele românești.
Creșterea prețurilor de cazare a avut doi factori determinanți:
- Cererea a fost mai ridicată decât oferta. Cu sau fără intervenția statului, cu sau fără subvenții, regulile pieței funcționează și când cererea este mai ridicată decât oferta, prețurile se majorează. Normal, în condițiile unei cereri care nu putea fi satisfăcută, ofertanții și-au majorat prețurile.
- Inflația constantă din ultimii ani și cea accelerată din ultimii doi ani au determinat proprietarii să majoreze prețurile. Scăderea cererii pentru produsele lor este una firească, pentru că acum voucherele nu mai au mare putere de cumpărare.
Statul poartă responsabilitatea degradării turismului
Statul este principalul vinovat de situația în care a ajuns turismul pe litoral. Operatorii turistici s-au adaptat la condițiile de piață. Subvenționarea turismului a dus la o creștere artificială a cererii. Când cererea este ridicată, oferta se ajustează prin preț. În mod normal, când cererea este ridicată, oferta va crește, fapt care va determina scăderea prețurilor.
Proprietarii spațiilor de cazare au fost conștienți de faptul că oferta a crescut artificial. Aceștia știau că există riscul ca statul să nu mai acorde tichete, după cum s-a putut vedea în anul 2021. Cum perspectivele unei cereri ridicate pe termen mediu și lung erau improbabile, oferta nu a fost ajustată și nici îmbunătățită semnificativ. Investițiile în facilitățile de turism vor avea sens de abia în momentul în care tichetele nu vor mai influența semnificativ piața. Dacă ofertanții ar trebui să depună eforturi pentru a atrage clienți am vedea investiții de diferențiere.
Răul a fost făcut și este greu de remediat. Întârzierea în dezvoltarea stațiunilor, generată de politica neinspirată a statului, poate fi recuperată. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar trebui ca intervenția statului pe piață să se reducă. Astfel, pe fondul concurenței pentru atragerea de clienți, operatorii vor fi forțați să îmbunătățească serviciile oferite. Ne așteptăm ca în 2023 patronatele să facă presiuni pentru creșterea valorii tichetelor de vacanță. Statul român nu trebuie să cedeze presiunilor pentru că acestea ar amâna implementarea reformelor necesare sectorului. Dacă rămân la valoarea de 1450 de lei, tichetele vor deveni un rău inofensiv, pe măsură ce-și vor pierde puterea de cumpărare.
Tichetele de vacanță sunt subvenții forțate
Tichetele de vacanță sunt un instrument al unui sistem de subvenționare extrem de pervers. Prin acestea, statul le impune salariaților pe ce anume să-și cheltuiască o parte din venitul salarial. Mai precis, acesta impune utilizarea unei părți din venit pentru subvenționarea turismului local. Salariații nu au cum să se opună pentru că dacă nu-și utilizează voucherele în cel mult un an de la emisiune, contravaloarea lor se întoarce la sursă. Presați de timp să nu-și piardă tichetele, aceștia acceptă să-și petreacă vacanțele în stațiuni puțin atractive.
Românii preferă să facă turism extern atunci când statul nu îi forțează să-l subvenționeze pe cel intern. După ani de zile de politici de subvenționare, românii preferă să viziteze alte țări. Este evident că politica statului, de subvenționare a turismului local, a eșuat. Aceasta ar trebui abandonată.
