A doua revoluție industrială (The Second Industrial Revolution) este un proces istoric în care economiile lumii au înregistrat progrese tehnologice remarcabile într-o perioadă scurtă de timp. Aceasta este cunoscută și sub numele de revoluția tehnologică și a avut loc între 1870 și 1914, la declanșarea primului război mondial. Similar primei revoluții industriale, în această perioadă au avut loc salturi tehnologice remarcabile, mai rapide decât progresele realizate în zeci sau sute de ani. În timpul celei de a doua revoluții industriale a fost dezvoltat și adoptat motorul cu combustie internă. De asemenea, petrolul a înlocuit cărbunele ca principală resursă energetică. Tot în această perioadă a fost dezvoltată industria oțelului și cea chimică.
Pe partea de comunicații, telegraful, brevetat încă din 1837, a început să fie folosit pe scară largă. Primul cablu de telegraf transatlantic a fost instalat în 1858, dar s-a ars după doar trei săptămâni de utilizare. Al doilea, instalat în 1866 a avut mai mult succes și a contribuit la îmbunătățirea comunicațiilor dintre Europa și America. De asemenea, în urma inventării și brevetării telefonului în 1876, comunicațiile au devenit și mai rapide.