Prin autonomie economică (Economic autonomy) înțelegem capacitatea unei entități de a lua decizii financiare independente, fără să fie influențată sau controlată de către terți. Autonomia poate fi analizată la nivel de individ, de gospodărie, de firmă sau chiar de stat. Practic, acest concept se referă la capacitatea unei entități să funcționeze într-o manieră de auto-suficiență în ceea ce privește problemele de natură economică. În principiu, aceasta poate fi obținută prin adoptarea unui comportament prudențial și echilibrat financiar. Nicio entitate nu ar trebui să se angajeze la cheltuieli mai mari decât veniturile.
La nivel de individ sau gospodărie, factorii care influențează autonomia sunt educația (inclusiv financiară), accesul la resurse, accesul la locuri de muncă bine remunerate etc.
La nivel de firmă, autonomia poate fi obținută printr-un control strict al cheltuielilor. Acestea nu trebuie să depășească veniturile companiei. Cheltuieli superioare sunt acceptabile doar atunci când se realizează investiții care pot genera venituri viitoare.
La nivel de țară, autonomia poate fi obținută prin echilibrarea bugetului și a balanței comerciale. Este necesară încurajarea industriilor interne și creșterea exporturilor. De asemenea, cheltuielile bugetare trebuie să fie reduse la niveluri sustenabile.