Barierele de ieșire (Barriers to exit) reprezintă obstacolele pe care le întâmpină o firmă care dorește să părăsească o piață. Există bariere de ieșire variate, precum: dificultăți de vânzare a activelor, costuri de mutare a activelor, presiuni sindicale etc. De obicei, există costuri asociate ieșirii de pe piață și firmele vor evita să și le asume. O piață pe care barierele de ieșire sunt ridicate va avea dificultăți în a atrage investiții noi. Proprietarii de capital o vor evita pentru a nu-și bloca resursele financiare.
Barierele de ieșire pot să fie impuse de forțele care reglementează piața sau pot fi inerente acesteia. Orice piață pe se intră prin investiții consistente este una cu bariere semnificative de ieșire. De exemplu, pentru a intra pe unele piețe sunt necesare investiții semnificative în active imobilizate, echipamente tehnologice, formare de personal etc. Investițiile sunt semnificative și ieșirea de pe aceste piețe ar fi complicată. Părăsirea pieței în condiții optime ar presupune recuperarea investiției. Problema este că actorii de pe piață știu că firma nu are cui să vândă la un preț apropiat investiției. Acestea îi vor face oferte dezavantajoase și firma nu va putea ieși de pe piață fără să-și asume o pierdere consistentă.