Bunurile comune (Common goods) sunt un tip particular de produse deținute în comun de mai mulți indivizi sau o comunitate, în care proprietarii concurează pentru a utiliza cât mai mult din acestea. Un bun comun este non-exclusiv și rival. Acestea sunt non-exclusive deoarece toți proprietarii au dreptul să le folosească. El sunt rivale pentru că sunt rare și utilizatorii vor dori să-și maximizeze beneficiile. Pentru a evita supra-utilizarea unui bun comun, de către proprietari, este nevoie de reglementări privind modul de consum.
De exemplu, pe pășunea unui sat, proprietarii de animale erbivore vor încerca să utilizeze o parte cât mai mare a resurselor comune. În acest caz, primăria poate să impună ca fiecare familie să poată duce la pășunat un număr limitat de vite sau oi. În acest fel se pot evita cazurile de exploatare a bunurilor comune, de către unele părți. În lipsa restricțiilor, unii proprietari de animale și le-ar înmulți pe seama pășunii comunale.
Un aspect mai puțin discutat legat de bunurile comune este cel de sub exploatare. Revenind la exemplul anterior, există cazuri în care, pe fondul depopulării unor sate, s-a redus numărul de animale și pășunatul. Astfel, în timp, unele pășuni s-au împădurit natural. În situații de genul acesta ar trebui agreată schimbarea destinației bunului comun.