Un bun inferior (Inferior good) este produsul sau serviciul pentru care cererea scade atunci când veniturile indivizilor se majorează. La fel, când veniturile indivizilor scad, cererea pentru bunurile inferioare crește. Explicația este legată de faptul că atunci când scade venitul, un individ va încerca să-și satisfacă nevoile cu bunuri inferioare. Acesta se va orienta spre bunuri pe care și le va permite.
Cererea pentru un bun inferior poate fi reprezentată grafic cu ajutorul unei curbe Engel. Această curbă urmărește relația dintre cantitatea cerută pentru un bun și venitul disponibil al gospodăriilor. În graficul de mai sus, observăm că, pe măsură ce venitul gospodăriei crește, consumul din bunul X scade. Gospodăria va utiliza venitul suplimentar pentru a se orienta spre bunuri normale sau superioare.
În categoria bunurilor inferioare pot fi incluse diferite produse, precum cele cu marca magazinului, alimente instant, margarină etc. Aceste bunuri pot să aibă calitate bună, dar să fie percepute de clienți drept inferioare.
Relația dintre venitul gospodăriilor și bunurile inferioare și normale poate fi explicat și cu ajutorul altor concepte din Teoria Consumatorului.
Să ne imaginăm o situație în care o gospodărie își utilizează bugetul disponibil pentru achiziția unui bun inferior X și a unui bun normal Y. Deducem grafic combinația optima a coșului de consum, punctul de tangență între curba de indiferență și dreapta bugetară. În urma unei creșteri a venitului dreapta bugetară se va muta la dreapta și se va forma un nou optim în punctul de tangență al curbei de indiferență cu aceasta. Gospodăria nu își va crește proporțional consumul din cele două bunuri. Astfel, consumul din bunul inferior va scădea de la X0 la X1 și cel din bunul superior va crește de la Y0 la Y1.