Bunurile Giffen (Giffen goods) sunt produse de bază, ieftine pentru care nu se aplică teoriile economice standard. Cererea pentru bunuri Giffen este atipică deoarece ea crește chiar și când se majorează prețurile. Bunurile au fost denumite așa după Robert Giffen care a realizat un studiu în Irlanda secolului XIX. Acesta a observat că atunci când se scumpeau produsele alimentare de bază, cererea familiilor sărace pentru ele creștea. Cererea creștea pentru că familiile sărace alegeau să le achiziționeze și stocheze. Comportamentul se explică prin faptul că nu-și permiteau să renunțe la produsele de bază și se temeau de scumpiri viitoare.
Pentru a exemplifica modul în care funcționează cererea pentru bunuri Giffen, vom pleca de la o situație în care gospodăriile utilizează bugetul disponibil pentru a achiziționa două alimente: cartofi și carne.
În figura de mai sus, se poate observa impactul creșterii prețurilor în cazul bunurilor Giffen. În momentul inițial, gospodăria achiziționează cantitatea de cartofi q1 și cea de carne C1. Aceste cantități corespund punctului de tangență dintre curba de indiferență inițială și dreapta bugetară (cu bleu). La un moment dat, are loc o scumpire a cartofilor care determină modificarea dreptei bugetare. Noua drepată bugetară este reprezentată cu roșu. Bugetul gospodăriei permite achiziționarea aceleiași cantități de carne Cm, dar cantitatea totală de cartofi care poate achiziționa scade de la qM la qm.
Pentru a se proteja de creșterea viitoare ale prețurilor la cartofi, are loc o creștere a cantității solicitate, de la q1 la q2. Alocarea unei părți mai mari din buget pentru achiziția de cartofi determină reducerea cantității de carne cumpărate, de la C1 la C2. Astfel, în condițiile unui buget similar, are loc creșterea cererii pentru cartofi și scăderea celei pentru carne. Prețul cărnii nu se modifică, dar cantitatea cerută scade din cauza scumpirii cartofilor.