Cantitatea comenzii economice (Economic order quantity) se referă la un model de gestiune și planificare dezvoltat de către Ford W. Harris în 1913. Această metodă urmărește să optimizeze cantitate de resurse urmează să fie comandată de către o companie, pentru a minimiza costurile legate de menținerea inventarului. Metoda are limitări specifice modelelor neoclasice pentru că presupune că nu se modifică dimensiunea cererii, a comenzii și a costurilor de depozitare. Majoritatea piețelor sunt dinamice, deci rezultatele metodei vor fi limitate. Aceasta ar putea funcționa pe piețele extrem de predictibile. Formula de calcul este:
unde,
- Q = cantitatea comandată;
- C = cererea;
- Cc = costul comenzii;
- Cd – costul de depozitare.
