Prin capitalism empatic (Compassionate capitalism) sau „capitalismul cu față umană” înțelegem o nouă abordare a modului de organizare a afacerilor, în care maximizarea profitului nu mai este principalul obiectiv. Teoretic, în capitalismul empatic, firmele nu sunt preocupate doar de obținerea profitului. Acestea manifestă interes și față de oameni, comunități și externalitățile negative pe care le produs asupra mediului. În capitalismul empatic, firmele sunt preocupate de minimizarea externalităților aferente activității lor. Mai precis, este vorba de externalități care afectează mediul, comunitățile limitrofe punctelor de lucru, angajații etc. Capitalismul empatic ar putea fi analizat în antiteză cu cel sălbatic, în care se urmărește obținerea profitului indiferent de externalități.
Capitalismul empatic are anumite limite naturale. Oricât de mult și-ar dori un antreprenor să se ghideze după principii morale, la final obținerea unui profit minim este esențială. Fără un profit minimal, afacerea nu va putea funcționa pe termen mediu și lung. Dacă antreprenorul nu va încerca să obțină un profit minim, într-un timp relativ scurt afacerea va falimenta.
Acest tip de capitalism este o raritate, dar tot mai multe companii mari au adoptat o politică de responsabilitate socială (Corporate Social Responsability – CSR). Chiar dacă acestea nu practică empatia din convingere, proiectele lor au un impact pozitiv în societate.