Criza petrolului (Oil crisis) se referă la un șoc resimțit de piețele internaționale în 1973. La momentul respectiv, petrolul era principala sursă de energie pentru statele dezvoltate (SUA și țările Europei de Vest). În 1973, OPEC a decis să mărească de patru ori prețul barilului, de la $3 la $12, și a interzis exporturile în Europa de Vest și SUA. Măsura a fost luată pentru a sancționa sprijinul acestor țări pentru Israel în conflictul cu Egipt și Siria (războiul Yom Kippur). Decizia a fost luată și în contextul deprecierii constante a dolarului.
Creșterea bruscă a costurilor cu energia a împins statele occidentale într-o recesiune profundă. Cele mai multe dintre aceste țări s-au confruntat cu o rată a inflației persistentă pentru mai bine de zece ani.
Orice șoc petrolier poate declanșa o criză economică. Nu este greșit să încadrăm aceste fenomene macroeconomic drept crize ale petrolului. De exemplu, revoluția iraniană din 1978-1979 a blocat fluxurile de aprovizionare cu petrol și a dus la o nouă criză.