Datoria (Debt) este o obligație care rezultă în urma unui împrumut, frecvent monetar, între două părți. Nu este obligatoriu ca datoria să fie una exprimată monetar. De multe ori, între părți se pot împrumuta active sau alte bunuri. De obicei, această relație bilaterală este una contractuală, cu obligații clare, care se finalizează prin stingerea obligației. Datoria este un efect direct al preferințelor temporale manifestate de persoanele fizice și juridice pentru un bun viitor, pe care nu și l-ar permite în prezent. În mod firesc, o datorie între două persoane fizice și/sau juridice este însoțită de un cost specific, dobânda.
Conceptul este legat de gradul de îndatorare și de scorul de credit. Astfel, când un individ are datorii, pentru care ratele depășesc un anumit procent din venituri, scorul său de credit va scădea și el nu va putea face alte împrumuturi. În România, gradul de îndatorare al persoanelor fizice este stabilit de BNR la 40% din venitul lunar. Astfel, când un individ vrea să se împrumute de la o bancă, mărimea creditului maxim va fi dimensionată în funcție de venitul său.
Datoriile și capacitatea de rambursare sunt fundamentale și pentru țări și corporații. Când acestea sunt supraîndatorate ratingul scade și nu se mai pot împrumuta în condiții la fel de avantajoase.