Efectul de evicțiune (Crowding out effect) este o teorie economică conform căreia o majorare a cheltuielilor publice determină reducerea sau chiar eliminarea cheltuielilor private. Efectul apare pentru că o politică fiscală expansionistă lasă mai puțini bani în economia privată și determină o creștere a ratei dobânzii, ceea ce, cumulat, duce la reducerea investițiilor. De asemenea, dacă majorarea cheltuielilor publice se realizează prin creșterea artificială a masei monetare, se majorează rata dobânzii și asta duce la o reducere a investițiilor.
Cauzele efectului de evicțiune
În principiu, există trei cauze majore care determină apariția efectului de evicțiune:
- Schimbarea structurii economiei este una dintre principalele cauze ale acestui efect. Când statul investește pe piață și oferă servicii subvenționate, actorii privați sunt concurați neloial. Chiar dacă serviciile publice sunt slabe calitativ, mulți clienți le vor prefera pentru că vin însoțite de „iluzia gratuității”. În plus, micii actori de pe piață nu sunt în măsură să concureze cu statul și sunt împinși spre faliment.
- Creșterea cheltuielilor sociale are, la rândul ei, un rol semnificativ în declanșarea efectului de evicțiune. Pe măsură ce statul majorează cheltuielile sociale are loc o scădere a potențialului de investiții din economia privată. Această scădere poate să aibă o latură concurențială. Investițiile într-un spital sau azil s-ar putea să nu fie rentabile, când există alternative subvenționate din taxe și impozite. De asemenea, scăderea poate fi legată de accesibilitatea resurselor. Creșterea taxelor și reducerea disponibilului financiar din mediul privat, determină accesul la resursele economice.
- Investițiile în infrastructură sunt o cauză majoră a efectului de evicțiune pentru că statul se implică în proiecte de anvergură. Cu cât un proiect este mai mare, cu atât va atrage mai multe resurse financiare, de capital, umane, materiale din economia privată. Acest flux artificial va determina creșterea costurilor din mediul privat și reducerea investițiilor.
Practic resursele disponibile într-o economie sunt limitate și atunci când autoritățile publice le direcționează către anumite domenii, se forțează disponibilului pe alte piețe.
Preferințele băncilor comerciale amplifică efectul de evicțiune
Efectul de evicțiune este amplificat de faptul că multe bănci preferă să acorde împrumuturi autorităților publice și nu mediului privat. Preferința se explică printr-un grad de siguranță mai mare și eliminarea riscului de faliment (foarte scăzut în cazul țărilor). În urma acordării de împrumuturi pentru proiectele autorităților publice disponibilul bancar pentru mediului privat scade, fapt care duce la o creștere a ratei dobânzii și la o scumpire a investițiilor. Astfel, un stat care este activ pe piață forțează indirect reducerea mediului privat și posibilitatea sa de dezvoltare.