Conceptul de eficiență alocativă (Allocative efficiency) se referă la acea stare a economiei în care se realizează o distribuire optimă a produselor și serviciilor, în concordanță cu preferințele consumatorilor. Pentru a se obține eficiența alocativă nivelul producției fiecărui bun sau serviciu ar trebui să atingă punctul în care costul marginal este egal cu utilitatea marginală a produsului (Cmg=Umg).
Costul marginal de producție influențează numărul de unități realizate de către firme, deci oferta de pe piață. Utilitatea marginală influențează numărul de unități achiziționate de către clienți, deci cererea de pe piață. Eficiența alocativă se realizează în punctul de echilibru al pieței, la prețul și cantitatea de echilibru, locul în care cererea este egală cu oferta și costul marginal de producție cu utilitatea marginală. Utilitatea marginală este egală cu prețul pe care sunt clienții dispuși să-l plătească pentru un produs.
Astfel, la un preț superior celui de echilibru, am avea ineficiență alocativă. Clienții ar fi dispuși să achiziționeze mai puține utilități decât ar fi firmele dispuse să vândă.
Similar, la un preț inferior celui de echilibru, am avea tot ineficiență alocativă. Stimulați de prețul mic, consumatorii ar fi dispuși să achiziționeze mai multe unități decât ar fi dispuse firmele să vândă.