Imposibilitatea calculului economic în socialism (The impossibility of economic calculation in socialism)

Imposibilitatea calculului economic în socialism (The impossibility of economic calculation in socialism) este o teorie elaborată de către economistul austriac Ludwig von Mises și dezvoltată ulterior de către Friedrich von Hayek, un reprezentant de seamă din aceeași școală de gândire. Conform lui von Mises, în economiile centralizate, cu prețuri stabilite de autoritățile centrale, calculul economic nu este posibil. Imposibilitatea calculului apare pentru că pe o piață liberă, unde se întâlnesc cererea și oferta, se transmit permanent semnale între agenții economici. Pe baza acestor semnale, care se traduc în cantități cerute și oferite și prețuri, se realizează o alocare apropiată de optim. Ajustarea pe piață este permanentă. Există mereu modificări în cerere și-n ofertă, se lansează produse inovatoare și se schimbă preferințele de consum. Resursele economice sunt rare și semnalele de pe piață sunt absolut necesare pentru o alocare apropiată de optim.

Într-o economie centralizată, prețurile și nivelurile producției se stabilesc arbitrar, fără să se țină cont de semnalele cererii. Din această cauză, în timp, alocarea se realizează tot mai deficitar. În primele faze ale închiderii economiei, autoritățile centrale se pot raporta la ce se producea și comercializa înainte. Problema este că în timp societatea trece prin schimbări, prețurile resurselor se modifică pe piețele internaționale, productivitatea în unele sectoare crește și modelele de alocare devin tot mai ineficiente.

Teoria a fost confirmată de practică

Istoria recentă a confirmat pe deplin teoria lui von Mises. Astfel, chiar și în țările comuniste cele mai închise față de exterior, imposibilitatea calculului economic a obligat autoritățile centrale să se raporteze la prețurile internaționale. De asemenea, prețurile planificate s-au dovedit nefuncționale pe plan intern. Economiile țărilor comuniste putând fi caracterizate prin prețuri ale produselor, forței de muncă și serviciilor absolut nerealiste. În plus, după zeci de ani de planificare, autoritățile centrale au dovedit că nu pot determina coșuri de consum optime. Acest lucru ne confirmă că autoritățile publice nu sunt capabile să aleagă ce bunuri să se producă. În plus, s-au dovedit incapabile să țină pasul cu modificările preferințelor de consum.

Imposibilitatea calculului economic în socialism explică și numărul mare de falimente din Europa de Est din anii 1990. Este vorba pur și simplu de o alocare ineficientă a resurselor economice, care nu a fost fundamentată pe piață. O analiză aplecată asupra țărilor ex-comuniste din Europa de est ne-ar permite, probabil, să găsim o corelație între gradul de închidere al economiilor și duritatea tranziției spre statutul de economii libere.