Închiderea Economiei (Economic lockdown) poate fi definită ca fiind setul de măsuri și reglementări prin care o autoritate centrală sau regională impune restricții de circulație, de conduită publică, de program etc. persoanelor juridice și fizice, cu scopul de a evita o situație care pe termen mediu și lung se poate dovedi mai costisitoare ca pierderile economice asumate pe termen scurt. Acest set de măsuri reprezintă o intervenție a statului în economie.
O astfel de suspendare a activităților economice a avut loc la începutul lui 2020. Majoritatea guvernelor și-au închis economiile și au impus restricții severe firmelor și populației, pentru a evita răspândirea virusului COVID-19. Răspândirea rapidă a virusului amenința să determine prăbușirea sistemelor medicale naționale și pierderea a nenumărate vieți omenești. Costurile economice ale măsurii sunt imense și amplitudinea lor este greu de înțeles. Autoritățile centrale și instituții financiare internaționale vorbesc deja asumat de o criză mai severă ca cea din 2008.
Experiența intervențiilor din 2020 ne-a învățat că redeschiderea economiilor nu este un proces simplu. Suspendarea activității în așa de multe țări a generat blocaje logistice care nu au fost eliminate total nici până în prezent. De asemnenea, consumarea stocurilor a generat o cerere artificială și un efect bullwhip, determinând o creștere a ratei inflației în întreaga lume.