Inflația tranzitorie (Transitory inflation) este un concept care s-a bucurat de o mare popularitate în perioada de restricții asociate pandemiei. În ultimii doi ani, băncile centrale din lume au inundat piața cu bani ieftini pentru a menține aparența funcționării economiei. Creșterea cantității de monedă, fără majorarea proporțională a ofertei de produse și servicii, a dus la amplificarea inflației. Reprezentanți din FED și BCE, cele mai mari bănci centrale din lume, au lansat narativul inflației tranzitorie. Conform acestuia se experimenta doar o inflație tranzitorie care urma să se resoarbă la dispariția cauzelor (pandemia, criza din transporturi etc.). Desigur, nu există fundamente economice reale care să susțină acest concept. Pentru a fi viabil conceptul ar presupune să fie urmat de deflație proporțională la produsele ale căror prețuri s-au majorat.
Politica extrem de riscantă a banilor ieftini a fost amplificată de schimbările de comportament ale indivizilor, din primul an de pandemie. Astfel, fiind izolați, aceștia și-au direcționat veniturile spre investiții riscante precum cripto-monede sau acțiuni. O parte din banii emiși de băncile centrale a fost plastaă în aceste active și a determinat scăderea presiunii inflaționiste. Băncile centrale au considerat că legile pieței nu se mai aplică și au continuat politica banilor ieftini.