Ipoteza venitului permanent (Permanent income hypothesis) afirmă că nivelul consumului depinde de venitul permanent. Conform acestei ipoteze, indivizii își ajustează consumul în funcție de valoarea prezentă a fluxului de venituri estimat pe termen lung. Consumul indivizilor nu depinde doar de nivelul salariilor, ci este legat de veniturile lor globale.
Astfel, schimbările în venitul permanent (salarii, chirii etc.) și nu cel temporar (venituri neașteptate) sunt factorii determinanți în modificarea consumului. De exemplu, o primă încasată în mod excepțional nu va modifica în mod fundamental nivelul consumului. În schimb, o promovare și o majorare salarială vor determina o schimbare a tiparului de consum.
Ipoteza venitului permanent a fost emisă în 1957 de către economistul american Milton Friedman, în lucrarea Theory of Consumption Function.