Ipoteza venitului permanent (Permanent income hypothesis) afirmă că nivelul consumului depinde de venitul permanent. Conform acestei ipoteze indivizii își ajustează consumul în funcție de valoarea prezentă a fluxului de venituri estimat pe termen lung. Astfel, schimbările în venitul permanent (salarii, chirii etc.) și nu cel temporar (venituri neașteptate) sunt factorii determinanți în modificarea consumului. De exemplu, o primă încasată în mod excepțional nu va modifica în mod fundamental nivelul consumului. În schimb, o promovare și o majorare salarială vor determina o schimbare a tiparului de consum. Teoria a fost emisă în 1957 de economistul american Milton Friedman, în lucrarea Theory of Consumption Function.