Ipoteza venitului permanent (Permanent income hypothesis)

Ipoteza venitului permanent (Permanent income hypothesis) afirmă că nivelul consumului depinde de venitul permanent. Conform acestei ipoteze indivizii își ajustează consumul în funcție de valoarea prezentă a fluxului de venituri estimat pe termen lung. Astfel, schimbările în venitul permanent (salarii, chirii etc.) și nu cel temporar (venituri neașteptate) sunt factorii determinanți în modificarea consumului. De exemplu, o primă încasată în mod excepțional nu va modifica în mod fundamental nivelul consumului. În schimb, o promovare și o majorare salarială vor determina o schimbare a tiparului de consum. Teoria a fost emisă în 1957 de economistul american Milton Friedman, în lucrarea Theory of Consumption Function.