Ipoteza venitului relativ (The relative income hypothesis) afirmă că atitudinea unui individ față de consum și economii depinde mai mult de venitul său în raport cu cel al altor persoane și nu de compararea sa cu indicatori abstracți, precum coșul minim de consum. Consumul prezent nu este influențat doar de valorile absolute și relative ale veniturilor ci și de nivelurile anterioare ale consumului. Conform ipotezei, utilitatea individului aferentă unui anumit consum depinde de raportarea la consumul mediu din societate, nu de nivelul absolut. Ipoteza a fost formulată în 1949, de către James Duesenberry, în lucrarea Income, Saving and the Theory of Consumer Behaviour.
