Legea Goodhart (The Goodhart Law) afirmă că o măsură încetează să mai dea rezultate atunci când se transformă într-un obiectiv. Altfel spus, un criteriu de măsurare care este luat ca bază în stabilirea obiectivelor își va pierde eficacitatea. Acest lucru se va întâmpla pentru că indivizii își vor ajusta comportamentele pentru a obține rezultate conforme cu măsura. Acest principiu mai este întâlnit și sub denumirea de Legea politicii monetare a lui Goodhart. Legea poartă numele economistului britanic Charles Goodhart.
Legea evidențiază pericolul utilizării unui singur criteriu de măsură în reglarea și monitorizarea sistemelor complexe. Practic, imediat ce criteriul de măsură devine singurul obiectiv, organizațiile se vor concentra pe optimizarea sa. Elemente esențiale ale afacerii vor fi neglijate.
Un exemplu clasic folosit pentru ilustrarea legii este cel al unei fabrici care oferă bonusuri pentru cantitatea produsă. Muncitorii se vor axa pe creșterea cantității produse și va avea o creștere a numărului de rebuturi și o scădere generală a nivelului calității. Similar, dacă fabrica ar oferi bonusuri doar pentru calitate, ar avea loc o scădere a cantității produse și productivității muncii.