Legea purității berii (Reinheitsgebot) este o reglementare adoptată în 1516 în regatul Bavariei care privește producția acestei băuturi. Prima versiune a legii a apărut în Munchen in 1487 și a fost impusă în restul Bavariei după reunificare. Diferite forme ale legii au circulat în toate statele Imperiului Roman German. Legea a stabilit cu strictețe ingredientele a cărei utilizare este permisă în producerea de bere. Ea a stabilit faptul că berea poate fi produsă doar din apă, hamei și orz. Reglementarea este una protecționistă, ea fiind introdusă pentru ca berarii să nu concureze cu brutarii pe piața grâului și a secarei. Până la momentul respectiv, berarii preferau utilizarea grâului și a secarei în producția acestei băuturi. Practic, prin aceasta erau protejate interesele brutarilor care scăpau de concurența brutarilor.
Din punct de vedere economic, legea este extrem de interesantă pentru că ne permite să observăm pe termen lung efectele reglementărilor publice. Rețetele de fabricare a berii au evoluat diferit în teritoriile din zona Imperiului Roman German față de cea din alte state cu tradiție, precum Belgia sau Regatul Unit al Marii Britanii.
Cu toate acestea, prin seriozitate și perfecționarea rețetelor, berarii germani au reușit să impună legea drept standard de producție.