Limita posibilităților de producție (Production possibility frontier) este un model economic simplificat, reprezentat printr-o curbă, care ilustrează variațiile care pot fi produse din două bunuri care concurează pentru aceleași resurse. Acest model poate fi utilizat pentru a înțelege mai bine luarea deciziilor economice în condițiile rarității resurselor. Decizia de a produce cantitatea maximă din bunul X va reduce la zero cantitatea produsă din Y, fapt care va duce la o satisfacere mai scăzută a pieței. Într-o economie deschisă, decizia producerii unuia dintre cele două bunuri ar determina scăderea prețului și, deci, a marjei de profit. Prețul pentru celălalt produs ar crește, pentru că oferta ar fi acoperită prin importuri. Situația este valabilă și invers. Soluția este găsirea nivelului de producție combinat al celor două bunuri, care generează gradul maxim de satisfacție.
Limita posibilităților de producție în condițiile existenței unor costuri de oportunitate constante
Să luăm ca exemplu o țară care produce două bunuri, X și Y. Presupunem că acestea au costuri de oportunitate constantă, adică raportul de înlocuire în producție va fi mereu același. Cantitatea maximă de X care poate fi produsă este de 20 și pentru că Y este zero este notată pe ordonată. Cantitatea maximă de Y este 50 și deoarece X este zero este notată pe abscisă. Limita posibilităților producției va fi trasată sub formă de dreaptă care unește aceste două puncte. Pe această dreaptă se află toate combinațiile optime de producție. Valoarea absolută a pantei este 20/50 = 0,4. Deci pentru fiecare produs Y suplimentar se renunță la a mai realiza 0,4 produse X. Reciproca pantei este 50/20 = 2,5. Altfel spus, pentru fiecare produs X se renunță la realizarea a 2,5 produse Y. Punctul Z din grafic reprezintă o combinație în care resursele nu sunt utilizate în mod eficient. Punctul W reprezintă o situație în care producția este mai mare decât este posibil în condițiile date.
Această pantă mai poartă și numele de Rată Marginală de Transformare.
Limita posibilităților de producție în condițiile existenței unor costuri de oportunitate în creștere
În realitate, costurile de oportunitate nu sunt constante. Pe măsură ce cantitatea dintr-un produs va crește, costul său de oportunitate va scădea. Similar, pe măsură ce cantitatea dintr-un produs va scădea, costul său de oportunitate va crește. De exemplu, renunțarea la producția unei unități din X va avea un cost de oportunitate mai mare atunci când acest produs va deveni rar.
Panta limitei posibilităților de producție poate fi calculată în orice punct al curbei prin trasarea unei tangente.