Maximizarea utilității (Utility maximization) este un concept fundamental în economie și teoria deciziilor, care se referă la alegerea acelei opțiuni care oferă cel mai mare beneficiu sau satisfacție posibilă pentru un individ sau un grup, în funcție de preferințele și resursele disponibile. Practic, acesta va alege din oferta existentă de pe piață în limita bugetului disponibil. Altfel spus, va fi limitat de constrângerile bugetare ale propriului venit.
În termeni simpli, utilitatea este măsura plăcerii, satisfacției sau valorii pe care o persoană o asociază cu un anumit rezultat. Maximizarea utilității presupune că oamenii (sau organizațiile) iau decizii raționale pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru ei. Dintre două produse, îl vom prefera pe cel care oferă maximul de satisfacție în raport cu prețul și calitatea.
În economie, acest principiu stă la baza comportamentului consumatorului: se presupune că indivizii își alocă resursele (timp, bani, energie) astfel încât să obțină cea mai mare utilitate totală. În teoria jocurilor și în analiza deciziilor, maximizarea utilității ajută la modelarea alegerilor strategice, luând în calcul riscurile și recompensele.
Totuși, în practică, oamenii nu sunt întotdeauna perfect raționali. Emoțiile, informațiile incomplete sau influențele sociale pot afecta deciziile, ceea ce a dus la apariția unor ramuri precum economia comportamentală, care analizează abaterile de la maximizarea utilității.
Pe scurt, alegem ceea ce ne aduce cel mai mult „bine” — fie că e vorba de bani, fericire, confort etc.
