Neo-keynesismul (Neo-Keynesianism) este o școală de gândire economică postbelică care a încercat revitalizarea ideilor keynesiste. Economiștii care au dezvoltat școala au urmărit formalizarea și sintetizarea keynesismului cu ajutorul modelelor neoclasice. Diferențele principale între keynesism și neo-keynesism sunt legate de viteza cu care se ajustează prețurile și salariile. În opinia neo-keynesienilor capacitatea de ajustare este scăzută. Efectul principal al ajustării greoaie constă în majorarea ratei șomajului. În anii 1970, neo-keynesismul a început să-și piardă din relevanță în special datorită activității intense a Școlii Monetariste de la Chicago. Popularitatea acestuia a crescut exponențial în universitățile lumii din 1990 până la criza din 2008.
