Războiul de țesut (în engleză „weaving loom” sau „textile loom”) este un dispozitiv mecanic utilizat pentru a țese fire, creând astfel țesături. Acesta funcționează prin întreteserea firelor longitudinale (urzeala) cu cele transversale (bătătura), formând material textil.
Rolul economic în Revoluția Industrială:
Războiul de țesut a fost central în transformarea industrială a secolului al XVIII-lea și al XIX-lea. Inovațiile precum războiul de țesut mecanic al lui Edmund Cartwright (1785) au revoluționat producția textilă. Acetea au facilitat fabricarea țesăturilor la o viteză și o scară fără precedent, deci creșterea productivității muncii.
Înainte de mecanizare, țesutul era o activitate manuală, consumatoare de timp. Automatizarea a crescut dramatic productivitatea, reducând costurile și făcând textilele accesibile maselor. Industria textilă a devenit motorul principal al Revoluției Industriale, în special în Anglia.
Această transformare a generat efecte în lanț: creșterea cererii de bumbac brut, dezvoltarea transporturilor (canale, căi ferate), urbanizarea accelerată și apariția clasei muncitoare industriale. Fabricile textile au atras forță de muncă masivă, schimbând structura socială și economică.
Războiul pentru țesutul mecanizat a demonstrat puterea tehnologiei de a transforma economic și social, devenind simbolul trecerii de la economia agrară la cea industrială modernă.
