Un schimb extern (External exchange) privește metodele prin care pot fi satisfăcute nevoile unei organizații prin utilizarea de resurse externe. Schimbul extern poate fi privit din perspectiva importului de resurse sau al exportului de mărfuri. Compania poate să se aprovizioneze din exteriorul țării, cu resurse materiale pentru procesul se producție. Similar, aceasta poate exporta mărfuri pentru a-și asigura fluxul financiar necesar funcționării.
În anumite condiții, schimburile externe pot lua forma trocului. De exemplu, în anii 1980, România exporta diverse produse în țări tropicale și pentru că acestea nu dețineau suficientă valută forte plăteau exporturile cu banane. România reexporta bananele în alte țări, fără ca aceste produse să intre în țară.