Școala istorică engleză (The English Historical School of Economics) a fost un curent de gândire economic care a apărut ca o reacție la metodele deductive propuse de David Ricardo. Ea face parte din școala de istorie economică, mișcare care a avut un succes mult mai mare în Germania. Această școală considera istoria drept sursa principală pentru acțiunile umane și problemele economice. Se credea că economia nu poate fi generalizată în timp și spațiu.
În Marea Britanie, curentul a militat pentru revenirea la utilizarea metodelor inductive în economie. Aici, școala a fost reprezentantă de economiștii William Whewell, Richard Jones, Thomas Edward Cliffe Leslie, Walter Bagehot etc. Școala a apărut ca o formă de rezistență la succesul avut de abordarea deductivă a lui David Ricardo.