Șomajul rezidual (Residual unemployment) se referă la șomerii care nu se angajează, în perioadele de ocupare deplină, din motive personale. Acest tip de șomaj rezidual are motive diverse, legate de starea psihică, fizică, emoțională a celor care refuză să muncească. O persoană care a avut un loc de muncă solicitant ar putea prefera să nu lucreze o perioadă de timp. Acest tip de șomaj s-a accentuat la finalul pandemiei COVID-19 pe fondul fenomenului de epuizare profesională (Burnout). În timpul pandemiei, foarte mulți angajați s-au refugiat în muncă pentru că era un mediu care le oferea mai mult control decât cel extern. Dezechilibrul care a apărut între muncă și viața personală a dus la apariția unui fenomen de epuizare în masă. După ridicarea restricțiilor, mulți angajați și-au dat demisia și nu s-au grăbit să-și caute noi locuri de muncă.
