Teoria deciziei normative (Normative decision theory) analizează modul în care judecățile și convingerile unei persoane determină alegerea unei anumite opțiuni. În situații de incertitudine, agentul economic alege opțiunea care are potențialul să îi aducă nivelul de satisfacție sau valoare maxim. Este vorba de nivelul de satisfacție sau valoare perceput, alegerea individului fiind afectată de subiectivism.
Această teorie se bazează pe supoziția că există o metodă preferabilă pentru luarea deciziilor. Elementele principale ale acestui domeniu sunt:
- se concentrează pe identificarea celei mai bune metode de luare a deciziei;
- se consideră că evaluarea metodelor se poate face într-o manieră obiectivă;
- presupune formularea de principii și criterii pentru luarea deciziilor;
- urmărește să ofere un cadru pentru un proces rațional de luare a deciziilor;
- ajută indivizii să decidă în mod informat și optim.
Vezi și teoria deciziei descriptive.