Teoria utilității așteptate (Expected Utility Theory) studiază modul în care acționează indivizii, pe baza preferințelor legate de riscuri și a rezultatelor posibile ale acelor decizii. Această teorie a fost dezvoltată de către Daniel Bernoulli în secolul al XVIII-lea. Practic, această teorie oferă un cadru care permite înțelegerea modului în care indivizii decid, în condiții de risc. Elementele esențiale ale teoriei sunt:
- funcția de utilitate – Indivizii acordă valori ale subiective ale utilității, pe baza preferințelor lor.
- utilitatea așteptată – Nivelul de utilitate la care se așteaptă un individ în urma unei decizii de consum.
- probabilitatea ca anumite evenimente să aibă loc – Teoria ține cont de probabilitatea ca rezultatele anticipate să se îndeplinească.
- atitudinea față de risc – Este important dacă individul își asumă riscuri sau are aversiune față de acestea.
