O trapă de lichiditate (Liquidity trap) apare atunci când rata dobânzii pe termen scurt ajunge atât de aproape de zero încât oamenii și firmele preferă să păstreze banii în numerar sau în conturi foarte lichide, în loc să investească sau să cheltuiască. În această situație, politica monetară obișnuită – scăderea dobânzilor pentru a stimula creditarea – își pierde efectul, deoarece chiar și costurile mici de finanțare nu reușesc să genereze cerere suplimentară de împrumuturi.
Principalele caracteristici:
- Dobânzi aproape de zero sau negative.
- Cerere scăzută de credite, chiar și cu costuri reduse.
- Acumulare de lichiditate în sistemul bancar fără a se traduce în investiții reale.
Când economia intră într‑o astfel de capcană, băncile centrale recurg la instrumente neconvenționale (quantitative easing, forward guidance), iar guvernele pot folosi politici fiscale expansive pentru a stimula direct cererea. Pe scurt, banii sunt ieftini, dar economia nu răspunde la stimulentele monetare obișnuite.
Conceptul de „trapă de lichiditate” s-a proliferat în limbajul de specialitate din România prin traducerea nefericită a englezescului „trap” (capcană). Vezi și capcana de lichiditate.