Utilitatea marginală (Marginal utility) reprezintă satisfacția suplimentară, obținută prin consumul unei unități suplimentare dintr-un produs sau serviciu. Utilitatea marginală se reduce cu fiecare unitate suplimentară consumată, pentru că individul se apropie de sațietate. Pentru calculul utilității marginale se poate folosi următoarea formulă:
unde:
- Umg – utilitate marginală;
- UT – utilitatea totală;
- ΔUT – variația utilității totale, în momentul t1 față de momentul t0;
- Q – cantitatea totală consumată;
- ΔQ = variația cantității consumate, în momentul t1 față de momentul t0.
Utilitatea marginală este descrescătoare, adică prima unitate consumată dintr-un bun oferă cea mai mare satisfacție. Apoi, satisfacția oferită de fiecare unitate suplimentară începe să scadă. Practic acesta poate să fie pozitivă, egală cu zero sau negativă.
Când un individ are utilitate marginală pozitivă, consumatorul poate să-și crească consumul din bunul respectiv. Unitățile suplimentare îi oferi satisfacție și utilitatea sa totală va crește. Totuși, când ajunge la utilitate marginală zero, el ar trebui să se oprească din consum. El nu poate să-și majoreze utilitatea totală mai mult de atât. Dacă va consuma unități suplimentare din produsul respectiv, el va ajunge la o utilitate marginală negativă. Din acest punct, consumul devine nociv pentru el. În acest caz, consumul suplimentar din produsele respective îi va reduce nivelul total de utilitate.