Impozitul progresiv trebuie să mai aștepte pentru că România nu are capacitatea să-l aplice în mod eficient. În plus, nu este tocmai un secret faptul că statul nu are capacitatea să administreze un sistem fiscal complex. Aplicarea impozitării progresive ar presupune calcularea veniturilor globale ale indivizilor, pentru a le putea fi aplicată cota corespunzătoare de impozitate. România are o rată de colectare scăzută chiar și în condițiile unui sistem fiscal simplu cu cotă unică. Saltul de la un impozit proporțional la unul progresiv ar fi cu siguranță o provocare pentru un sistem ineficietnt.
În țara excepțiilor fiscale, impozitul progresiv ar amplifica haosul
În România există mai multe profesii care sunt scutite de plata impozitului pe venit și, din timp în timp, numărul acestora crește. Programatorii și cercetătorii beneficiau de aceste excepții, apoi li s-au alăturat angajații din construcții și, în curând, urmează să intre în clubul castelor profesionale speciale și agricultorii. Am mai analizat, în trecut, problema de etică a existenței acestor excepții de la plata impozitului pe venit, care determină formarea unui sistem de impozitare regresiv. Mai exact, un sistem în care angajații cu salarii mari datorează statului un procent mai mic din salarii ca salariații remunerați la nivelul minim.
Credem că toate aceste excepții ar trebui să fie eliminate, fapt pe care și l-a asumat și România pentru a obține fondurile din PNRR. Este șocant faptul că guvernanții ignoră ce și-au asumat și că studiază posibilitatea suprapunerii unui sistem de impozitare progresiv. Cum își propun guvernanții să schimbe sistemul de impozitare și să crească gradul de colectare rămâne un mister.
Impozitul progresiv trebuie să mai aștepte pentru că implementarea este complicată
Implementarea impozitului progresiv este complicată. Pragurile de venit vor duce la apariția unor situații absurde, în care salariații cu venituri brute mai mari vor încasa salarii nete mai scăzute. Angajatul va căuta să nu depășească pragul de venit superior pentru a evita reducerea venitului net. Cu alte cuvinte, va exista o presiune mult mai mare pe patronate pentru a majora salariile în pași mai mari.
Pentru exemplificare, vom utiliza un model simplist în care asupra salariului se aplică doar impozitul pe venit. Facem abstracție în model de contribuțiile asiguratorii de muncă sau sănătate. Cotele diferențiate ar putea fi 0% pentru salariile de până la 2000 de lei, 10% pentru cele între 2001 și 4000 lei și 20% pentru câștigurile care încep de la 4001 lei. Am calculat, în tabelul următor, veniturile nete pentru mai multe niveluri ale salariilor brute.
| Nivel
salariu |
Impozit
% |
Impozit | Venit
net |
| 2000 | 0 | 0 | 2000 |
| 2200 | 10 | 220 | 1980 |
| 2223 | 10 | 223,3 | 2000,7 |
| 4000 | 10 | 400 | 3600 |
| 4400 | 20 | 880 | 3520 |
| 4500 | 20 | 900 | 3600 |
| 5000 | 20 | 1000 | 4000 |
Problema cea mai mare a impozitării pe cote apare în zona pragurilor maximale. De exemplu, vedem în tabel că o persoană cu un salariu brut de 2200 de lei va rămâne cu un salariu net de 1980 de lei, deci cu mai puțin decât angajații remunerați cu un brut de 2000 de lei. Situația se repetă și la următorul prag. Pentru o persoană remunerată cu un salariu brut de 4000 de lei o majorare cu 10 a venitul brut, la 4400, ar însemna o reducere a venitului net cu 80 de lei, de la 3600 la 3520 de lei.
Pragurile de impozitare descurajează conformarea fiscală
Complexitatea sistemului progresiv derivă și din faptul că impozitul ar trebui aplicat pe totalitatea veniturilor. Adică, dacă o persoană are și venituri din chirii acestea se adaugă la cele salariale și cota de impozit specifică se aplică la suma totală. Are statul capacitatea să adune toate aceste date? Istoria recentă ne sugerează că nu.
Efectul principal al unui sistem de impozitare progresiv va fi că îi va determina pe indivizi să-și ascundă veniturile. Fenomenul este ușor de intuit. Salariații vor solicita să fie bonificați pe cartea de muncă cu un nivel salarial apropiat de pragul maxim al unei cote și vor solicita diferența de bani în mână. Astfel, statul va reuși să reducă și mai mult gradul de colectare al impozitului pe venit și va amplifica haosul de pe piață.
Un model mai eficient de impozitare progresivă ar fi unul în care aceste cote se aplică pe porțiuni de venit. Astfel, pentru cotele de mai sus, un salariat cu venituri de 8000 de lei ar datora 0% pentru primii 2000 de lei, 10% pentru următorii 2000 de lei și 20% pentru tot ce este peste 4000 de lei. În acest fel, chiar și o majorare salarială nesemnificativă, peste unul din praguri, ar aduce o creștere a venitului net. Motivația indivizilor pentru a-și ascunde veniturile ar fi mai scăzută în acest model.
Statul trebuie să-și reducă cheltuielile
Soluția, pe care se pare că autoritățile publice o ignoră deliberat, constă în reducerea cheltuielilor bugetare. Când statul consumă mai mult decât are nu trebuie să ceară taxe suplimentare de la mediul privat ci să găsească modalități de a-și optimiza cheltuielile bugetare. Această soluție de bun simț nu pare să fie pe masa guvernanților pentru că 2022 a început cu creșteri ale numărului de bugetari. Poate că până acum doi ani angajările ar fi fost de înțeles, dar de mai bine de un an este clar că ne îndreptăm spre o criză economică extrem de gravă. Creșterea aparatului de stat și propunerea de a majora taxele pentru a acoperi cheltuielile publice sunt o dovadă de cinsim.
Discuția privind schimbarea sistemului de impozitare nu are sens înainte de îndeplinirea a două condiții: eliminarea excepțiilor de impozitare și reforma ANAF. Implementarea impozitării progresive, fără ca aceste condiții să fie îndeplinite, va duce la un alt eșec al statului.
Statul și ANAF nu au capacitatea să implementeze un sistem progresiv de impozitare și nu e de mirare că, în ultimele zile, și-au făcut loc alte subiecte pe agenda publică. Se aud deja zvonuri despre planuri pentru majorarea impozitelor la IMM-uri, fiscalizarea meditațiilor și creșterea taxelor de proprietate. O singură zonă fiscală este evitată cu grijă de politicieni, cea a TVA-ului. Desigur, dacă nu am fi avut inflație cu 2 cifre s-ar fi propus și majorarea acestei taxe.
