Factorii economici de atracție (Economic pull factors) sunt elementele care îi determină pe indivizi să migreze într-o anumită zonă. Factori economici de atracție pot fi nivelul salarial, oportunitățile de carieră, taxe scăzute, acces la servicii și materii prime etc.
La fel ca factorii economici de impuls și cei de atracție pot fi analizați în contextul migrației românești. De exemplu, valurile de migrație mai recente nu au fost determinate de factorii din țară, cât de dorința tinerilor profesioniști de a-și forma o carieră în altă țară. Indivizii care sunt atrași de o carieră externă vor fi mai puțini dispuși să facă investiții imobiliare în România. Ei se vor stabili pe termen lung în țările de destinație și, eventual, vor investi economiile acolo.
La nivelul unei țări migrația internă se referă la relocarea între regiuni. Nu toate societățile au aceeași deschidere spre migrație, în unele existând o rezistență majoră a cetățenilor la mutare. Această rezistență poate fi analizată în corelație cu procentul de proprietari. De exemplu, un procent foarte scăzut dintre germani are proprietăți imobiliare. Aceștia au o disponibilitate mai mare de a se muta dintr-o regiune în alta pentru carieră. În România, procentul proprietarilor este de peste 90%, motiv pentru care forța de muncă are o rezistență crescută la a se muta unde este căutată.