Factorii economici de impuls (Economic push factors) se referă la elementele care determină indivizii să migreze dintr-o anumită zonă. Factori economici de impuls pot fi: niveluri salariale scăzute; lipsa oportunităților de carieră; taxe ridicate; aprovizionare slabă a zonei cu servicii și materii prime; mediul politic instabil; servicii publice de calitate inferioară; etc. Cu alte cuvinte, condițiile economice precare din zona de origine a unui indivd îl determină să migreze în altă zonă. El migrează spre zone în care ar putea să obțină condiții de viață mai bune.
Diferența față de factorii economici de atracție este legată de motivația sa. El nu migrează din cauză că este atras de viața din regiunea de destinație ci din cauza lipsei de oportunități din cea de rezidență. De exemplu, cea mai mare parte a românilor care emigrau acum 15-20 de ani o făceau din cauza lipsei de oportunități din țară. La vremea respectivă, mulți dintre aceștia au acceptat locuri de muncă sub nivelul calificării lor. În plus, aceștia nu s-au rupt complet de țară. Ei au folosit câștigurile de acolo pentru a-și îmbunătăți locuințele sau pentru a-și construi unele noi. Practic, ei își doreau să revină în țară imediat ce era posibil.