Paradoxul productivității (The paradox of productivity) a fost enunțat de Robert Solow în 1987, pe baza unor observații statistice. În anii 1970 și 1980, SUA au făcut avansuri enorme în tehnologia informațională care nu s-au regăsit în nivelul productivității. De exemplu, puterea de calcul a crescut exponențial, dar rata de creștere anuală a productivității a scăzut de la 3% la 1%.
Acest fenomen poate să fie totuși explicat. Tehnologia informațională era încă la început și aportul la productivitatea generală era scăzut. Societatea era într-o fază de învățare a potențialului noilor tehnologii. Marea majoritate a firmelor nu au știut cum anume să utilizeze informatica pentru a crește productivitatea. Tehnologiile industriale s-au dezvoltat accelerat după al doilea război mondial și, în anii 1970, au ajuns într-o fază de maturitate. În această decadă, fabricile occidentale au deja implementate tehnologii de producție pe bandă și mai erau posibile doar mici îmbunătățiri ale productivității.
Fenomenul poate fi observat și în prezent. Tehnologiile bazate pe inteligența artificială au crescut în ultimii ani accelerat, dar efectul asupra productivității generale încă nu sunt simțite. În următorii ani, pe măsură ce firmele își vor da seama de potențialul acestei tehnologii, ne putem aștepta la o noi creșteri de productivitate.