Neutralitatea bugetară (Budget neutrality) presupune elaborarea și implementarea de programe și proiecte, de către autorități, într-o manieră care are impact zero asupra bugetului național. Guvernul elaborează planurile de venituri și cheltuieli pentru un an fiscal. Atunci când, pe parcursul acelui an, apar programe sau proiecte noi el ar trebui să găsească noi surse de finanțare, care să nu afecteze logica bugetului existent. În principiu, proiectele și programele noi ar trebui să fie inițiate doar după identificarea surselor de finanțare pentru implementarea lor.
De preferat ar fi ca sursele de finanțare pentru aceste proiecte sau programe să nu fie împrumuturi. Banii atrași astfel distorsionează bugetul din anul curent și afectează planurile de venituri și cheltuieli pe termen mediu și lung. Pentru a nu afecta neutralitatea, un program sau un proiect public, care nu este prins în buget, ar trebui să se bazeze pe metode de finanțare alternative, nu pe împrumuturi. Riscul principal al dezvoltării pe bază de împrumuturi este legat de impactul lor indirect asupra bugetului. Acestea vor trebui returnate în viitor și, în plus, vor presupune plăți regulate de dobânzi.
Practic, ideea de neutralitate presupune ca un buget să fie închis în echilibru și nu cu deficit sau excedent.