Non-excluderea (Non-exclusion) este un criteriu economic folosit în descrierea bunurilor publice. Acest principiu afirmă că bunurile publice pot fi utilizate de consumatori, fără nici un fel de interdicție. Utilizatorii acestor produse nu pot fi excluși de la consum. Cum aceste bunuri nu sunt produse în vederea obținerii de profit, clienții potențiali nu sunt excluși de la consum. Dacă un utilizator poate fi exclus de la consumul unui bun, acesta nu este cu adevărat public. Exemple de produse și servicii publice non-exclusive pot fi parcurile, pădurile, concertele organizate de către autorități locale etc. Pentru clasificarea bunurilor private se utilizează opusul acestui criteriu, excluderea.
