Prin spălare de bani (Money laundering) înțelegem metodele utilizate pentru introducerea în legalitate a numerarului obținut din surse ilicite. Cei care obțin bani din activități ilegale, criminale sau evazioniste, nu îi pot utiliza pentru achiziția de active valoroase fără să ridice suspiciuni. Instituțiile din domeniul fiscal, precum ANAF, sunt specializate în urmărirea fluxurilor financiare și apariția bruscă și fără justificare a unor sume mari în conturile unor persoane ar ridica imediat suspiciuni. Tradițional, pentru albirea banilor, s-au utilizat afaceri paravan, în care se operează cu numerar. Este vorba în special de afaceri în care consumul aferent unui client este redus. De exemplu, în SUA s-au utilizat baruri și spălătorii de haine. În România, se suspectează că nunțile și botezurile, la care beneficiarii primesc daruri nejustificat de mari, ar putea fi utilizate pentru spălarea banilor. Metodele mai sofisticate presupun transferul banilor prin conturi din paradisuri fiscale, pentru a li se pierde urma. Mai recent, tranzacțiile cu cripto-monede s-au dovedit un mediu excelent pentru albirea banilor iliciți. Procesul prin care se realizează această spălare de bani are trei etape mari, indiferent de vehiculul ales pentru realizarea sa:
- Plasamentul, adică mutarea banilor iliciți într-o afacere legitimă;
- „Stratificarea” (layering), presupune ca banii să circule prin tranzacții și investiții repetate, pentru a face imposibilă identificarea sursei lor;
- Integrarea – momentul în care banii pot fi folosiți liber, fără teama de repercusiuni legale.
