Prin dezechilibru economic (Economic disequilibrium) ne referim la situația care apare pe piață când oferta nu reușește să se echilibreze cu cererea. Dacă piața ar fi lăsată liberă s-ar echilibra rapid, dar intervențiile guvernamentale, ofertanții care practică prețuri de dumping și alți factori pot face ca prețul să fie peste sau sub nivelul de echilibru. Dacă prețul este superior celui de echilibru, cererea va scădea și ofertanții nu vor reuși să comercializeze cât au estimat. Un preț sub nivelul de echilibru va determina o scădere a ofertei și o creștere a ofertei. Dacă prețurile sub nivelul de echilibru persistă o perioadă mai lungă de timp ne putem aștepta să apară speculanți. Aceștia ar putea să achiziționeze oferta disponibilă pentru a o revinde la suprapreț.
Situația de dezechilibru economic apare de fiecare dată când piața este perturbată. Fiecare creștere sau de preț va fi urmată de o perioadă de ajustare. Efecte similare vor apărea și atunci când se modifică cantitatea oferită, veniturile agenților cererii etc.
Într-un sens, se poate considera că piețele sunt aproape permanent în dezechilibru. Formarea echilibrului este un proces constant, acest deziderat fiind atins doar pentru perioade extrem de scurte de timp. Pe o piață concurențială vor intra sau ieși constant agenți ai cererii și ai ofertei care vor determina schimbarea condițiilor.
Pentru a înțelege dezechilibrul economic, ne putem raporta și la graficul de mai sus. Știm că, într-un sistem de coordonate carteziene, echilibrul economic este reprezentat de punctul de intersecție al curbei cererii cu cea a ofertei. Această imagine este una statică, de moment. Orice modificare a condițiilor de piață va determina un dezechilibru. Într-un sistem dinamic, vor exista forțe care vor pune presiune pe cele două curbe. Practic, o piață este aproape permanent în dezechilibru și într-o căutare a echilibrului.