Modelul Heckscher-Ohlin (The Heckscher-Ohlin Model) este o teorie a științei economice care explică tiparele comerțului internațional pe baza dotării cu factori de producție. Aceasta a fost dezvoltată la începutul secolului XX de către economistul suedez Eli Heckscher și studentul său Beril Ohlin. Conform acestei teorii, fluxurile comerciale internaționale depind de dotarea cu factori de producție a țărilor.
Cei doi economiști consideră că o țară va exporta în special bunuri care utilizează factori de producție abundenți. De asemenea, aceasta va importa bunuri produse cu factori care nu sunt abundeți pe plan intern. De exemplu, țările intensive în capital vor exporta bunuri superioare, iar statele slab capitalizate vor exporta produse intensive în muncă.
Fluxurile de comerț internațional nu se formează mereu pe baza acestui model. Există cazuri, precum cel observat de paradoxul Leontief, în care țări dezvoltate exportă intens materii prime.