Sindicatele au cerut reducerea impozitării muncii pentru că, în contextul deficitului bugetar excesiv, majorarea salariilor minime părea improbabilă. Legea 69/2010 stipulează că, atunci când datoria publică ajunge la 50% din PIB, Guvernul este obligat să ia măsuri de balansare a acestor efecte. La începutul lui 2024, pragul a fost depășit și Guvernul României este obligat să acționeze în direcția restrângerii cheltuielilor bugetare. Evident, un prim pas în restrângerea cheltuielilor ar putea fi înghețarea salariilor bugetare la nivelurile actuale. Știind acest lucru, speculăm că protestele sindicale au două justificări posibile.
(1) În mod obișnuit, sindicatele obțineau majorări salariale în cascadă prin negocierea salariului minim brute. Era suficient ca Guvernul să majoreze nivelul salariului minim brut, pentru ca efectele să se resimtă la nivelul tuturor angajaților din economie. Dacă Guvernul ar fi aplicat prevederile legii 69/2010, singura modalitate de creștere a salariilor nete ar fi fost reducerea impozitării muncii. Ar fi fost logic ca aceasta să fie solicitată de sindicate.
Ipoteza fost infirmată săptămâna trecută, când Guvernul României a confirmat că de la 1 iulie 2024 salariul minim va crește de la 3400 la 3700 de lei. De la 1 iulie salariile minime brute vor crește cu 12%, un procent care ar trebui să acopere rata inflației.
(2) Există și un motiv mai puțin evident al protestelor sindicale. Acțiunea s-ar putea constitui într-un argument pentru introducerea impozitării progresive. Marea majoritate a analiștilor economici din România se așteaptă ca în 2025 să fie introdusă impozitarea progresivă. Tema este adusă constant în discuție, dar încă există o oarecare rezistență la nivelul societății. Este aproape sigur că viitorii guvernanți o vor implementa pentru că nu au soluții reale pentru reducerea deficitului bugetar. Sigur, aceștia ar putea să restrângă cheltuielile publice, dar nu credem că se va întâmpla acest lucru.
