Taylorismul (Taylorism) este un sistem de management, dezvoltat de Frederick Winslow Taylor la începutul secolului XX. Acest sistem propune evaluarea și împărțirea procesului de producție în activități specializate repetitive. Taylor a propus în lucrarea sa din 1909, „Principiile managementului științific” optimizarea și simplificarea proceselor de muncă, pentru a crește productivitatea din cadrul întreprinderilor. În taylorism munca intensivă nu era și eficientă. Până la elaborarea principiilor taylorismului, munca intensivă presupunea o varietate de sarcini care împiedicau specializarea și creșterea randamentelor.
În opinia lui Taylor, obligația managementului era să descompună procesele de producție, să instruiască personalul și să-l stimuleze. Destructurarea proceselor de producție permite identificarea modalităților prin care randamentul salariaților poate fi maximizat. De exemplu, aceștia pot fi cronometrați când își realizează diferitele sarcini de serviciu. Prin această analiză se urmărește identificarea și eliminarea elementelor care duc la pierderea de timp. Ulterior, etapele procesului de producție pot fi reorganizate în succesiunea care permite maximizarea outputului.
Principiile dezvoltate de Taylor au stat la baza dezvoltării, de către Henry Ford, a producției pe bandă. Implementarea producției de bandă a permis scalarea producției Ford și coborârea costurilor și a prețurilor, ducând la o revoluție a transporturilor. Autovehiculele au ajuns suficient de accesibile pentru americanii de rând.
