Paradoxul Giffen (Giffen paradox) se referă la o situație economică particulară, în care legea cererii și ofertei nu este respectată. Acest paradox a fost enunțat de Robert Giffen în secolul XIX. Acesta a observat, la persoanele sărace din Irlanda, că atunci când le scădeau veniturile acestea aveau un comportament atipic și achiziționau mai multe bunuri inferioare. Giffen a remarcat creșterea cererii pentru cartofi, un bun inferior, în condițiile scăderii veniturilor. Paradoxul Giffen se explică prin încercarea persoanelor de a-și asigura siguranța alimentară.
Practic, bunul Giffen este orice produs care încalcă legea cererii. Cererea evoluează contrar legii cererii, în cazul modificare prețului unui produs Giffen. Acesta este motivul pentru care unii economiști sunt destul de critici în privința existenței unor astfel de produse. În definitiv, exemplul clasic, din Iralanda secolului XIX, are atât de multe particularități încât nu poate avea pretenții de lege economică. Comportamente de tipul celor identificate de către Robert Giffen pot fi însă identificate în cazul gospodăriilor cu venituri mici.
În mod normal, legea cererii afirmă că o creștere a prețului unui bun determină scăderea cererii. Ce înseamnă acest lucru? Într-o reprezentare grafică, curba cererii va avea pantă descendentă. Cum la bunurile Giffen, creșterea prețurilor determină majorarea cererii, legea va fi încălcată și panta curbei va fi ascendentă.